Oamenii care trec de 110 ani au un exces de celule imunitare rare

Material SmartȘtiri Scris de redacția noastră, nu preluat.

Foto: Biswarup Ganguly / Wikimedia Commons (CC BY 3.0)

Explicația obișnuită pentru îmbătrânire spune că sistemul imunitar se degradează treptat: răspunde mai lent, recunoaște mai prost amenințările, lasă tumorile să scape. Un studiu publicat în revista Cell Reports și prezentat pe 19 august de revista Nature de o echipă de la Universitatea din Osaka, coordonată de Kosuke Hashimoto, sugerează că la vârste extreme povestea ar putea fi mai nuanțată.

Ce s-a măsurat

Cercetătorii au analizat probe de sânge de la 28 de persoane, împărțite în trei grupuri:

• 8 persoane cu vârste între 70 și 90 de ani;
• 10 centenari (100-109 ani);
• 10 supercentenari (peste 110 ani).

Metoda folosită se numește profilare imunitară la nivel de celulă individuală: în loc să măsoare o medie pe întreaga probă, tehnica citește separat fiecare celulă și receptorii ei.

Rezultatul central privește un tip rar de celulă imunitară, limfocitul T CD4 citotoxic. În mod normal, celulele CD4 sunt „coordonatorii” răspunsului imun — dau instrucțiuni altor celule. Varianta citotoxică face altceva: distruge direct celulele anormale, inclusiv celule tumorale, rol care în mod obișnuit revine celulelor CD8.

Proporția a crescut clar cu vârsta: aproximativ 4% din totalul limfocitelor T la grupul de 70-90 de ani, circa 10% la centenari și aproximativ 18% la supercentenari.

Nu doar mai multe, ci și specializate

Analiza receptorilor arată că nu este vorba de o înmulțire aleatorie. La mai mulți participanți, o singură „familie” de celule identice genetic domina populația: clona cea mai numeroasă reprezenta în medie 33,3% din celulele CD4 citotoxice, iar la un centenar o singură clonă ajungea la aproape 54% din totalul celulelor CD4. Asta indică un răspuns țintit împotriva unei amenințări specifice, nu o expansiune întâmplătoare. Aproximativ 30 de secvențe identificate la participanți s-au potrivit cu receptori asociați cancerului dintr-o bază de date, cel mai frecvent cu cancerul pulmonar — deși niciun participant nu avusese cancer.

Ce nu arată studiul

Aici trebuie frânat. Eșantionul are 28 de oameni, ceea ce este foarte puțin — deși supercentenarii sunt, prin definiție, extrem de rari și greu de recrutat. Studiul este observațional: arată o corelație între vârsta foarte înaintată și abundența acestor celule, nu demonstrează că ele sunt cauza longevității. Este la fel de posibil ca acumularea lor să fie o consecință a unei vieți lungi.

Autorii recunosc explicit limitele: nu se știe exact ce fac aceste celule, iar prezența lor abundentă nu previne neapărat cancerul și nu garantează supraviețuire mai lungă. În plus, analiza a fost făcută pe celule din sânge, deci nu se poate spune în ce țesuturi ajung acestea și cum se comportă acolo.

Hashimoto a formulat concluzia prudent: aceste celule sunt o populație atipică și relativ rară, iar creșterea lor marcată la supercentenari ar putea oferi indicii despre cum se menține sistemul imunitar la vârste extreme.

Pentru cercetarea imunoterapiei anticanceroase, direcția este interesantă. Dar de la o observație pe 28 de persoane până la o aplicație medicală este un drum lung.