NASA: microbi de pe Pământ ar putea supraviețui în craterele umbrite ale Lunii

Material SmartȘtiri Scris de redacția noastră, nu preluat.

Foto: USGS / Wikimedia Commons (Public domain)

Ideea că Luna este complet sterilă pare de bun-simț: fără atmosferă, fără apă lichidă, cu radiație solară directă și temperaturi extreme. Un studiu condus de NASA și publicat pe 19 august în revista Science Advances sugerează că lucrurile sunt mai complicate — cel puțin în anumite locuri de la polul sudic al Lunii.

Ce au făcut cercetătorii

Echipa coordonată de Prabal Saxena, cercetător la NASA Goddard Space Flight Center, alături de Andrew Needham, Aaron Regberg și Heather Graham, a modelat condițiile din trei regiuni candidate pentru viitoare aselenizări: Nobile Rim, Connecting Ridge și De Gerlache Rim. Modelele au folosit date de temperatură și iluminare obținute de sonda Lunar Reconnaissance Orbiter.

Peste aceste condiții au fost suprapuse limitele de supraviețuire ale cinci microorganisme — trei bacterii și două ciuperci. Nu au fost alese cele mai rezistente organisme cunoscute, ci cele care apar frecvent pe navele spațiale și sunt greu de eliminat la curățare: ciupercile Aspergillus niger și Fusarium sp. și bacteriile Bacillus subtilis, Staphylococcus aureus și Deinococcus radiodurans.

Rezultatul

Modelele arată că toate cinci ar putea găsi „nișe de supraviețuire” în regiunile permanent umbrite de la polul sud — cratere în care lumina Soarelui nu ajunge niciodată și unde temperatura coboară în jurul valorii de minus 200 de grade Celsius. Frigul extrem nu ucide aceste organisme, ci le pune într-o stare de latență. Umbra le protejează de radiația ultravioletă și de căldură.

Două precizări sunt importante. Prima: autorii definesc „supraviețuirea” ca menținerea viabilității timp de cel puțin o zi terestră — nu creștere, nu înmulțire. A doua: nișele identificate variază enorm ca dimensiune, de la fundul unor cratere întregi până la zone de mărimea unei urme de bocanc. Practic, umbra lăsată de un astronaut care pășește pe regolit poate crea un mini-adăpost termic.

Aspergillus niger s-a dovedit cea mai rezistentă la ultraviolete dintre cele cinci, supraviețuind, conform modelelor, chiar și în zone luminate — surprinzător, pentru că nu este un organism considerat extremofil.

De ce contează

Problema se numește protecție planetară. Craterele umbrite de la polul sudic sunt exact locurile în care agențiile spațiale vor să caute gheață de apă și compuși chimici păstrați neatinși de miliarde de ani. Dacă acolo ajung microbi tereștri sau resturi biologice, devine dificil de spus dacă o moleculă organică găsită la fața locului este nativă sau adusă de om.

Pentru misiunile robotice, NASA sterilizează termic echipamentele înainte de lansare. Pentru misiunile cu echipaj uman, această opțiune nu există: oamenii vin cu propriul microbiom.

Miza depășește Luna. Andrew Needham a formulat problema direct: când vom căuta semne de viață pe Marte, trebuie să fim siguri că nu găsim ceea ce am adus noi înșine.

Studiul este un exercițiu de modelare, nu o detectare de microbi pe Lună. Nimeni nu a găsit organisme vii pe suprafața lunară.