Archaeopteryx nu decola dintr-un salt, ci din două-trei sărituri, arată un studiu

Material SmartȘtiri Text scris de redacția noastră, pe baza surselor citate la final.

Priviți o cioară care se pregătește de zbor: țopăie de două-trei ori, apoi se desprinde. Cam așa ar fi arătat și decolarea lui Archaeopteryx, animalul de acum aproximativ 150 de milioane de ani considerat una dintre primele păsări, susține o echipă de la Universitatea Southampton. Nu un singur salt puternic, ci două sau trei sărituri succesive, combinate cu bătăi de aripi.

Studiul a apărut în revista științifică Developmental Biology în august 2026, semnat de Erik Meilak și colegii săi, potrivit publicațiilor Sci.News și SciTechDaily. Răspunde la o întrebare veche de peste un secol.

Cercetătorii nu au avut, evident, un animal viu de urmărit. Au construit un model computerizat al musculaturii și scheletului picioarelor, plecând de la măsurători făcute pe păsări actuale — între care ciori, coțofene, pescăruși și cintezoi — și adaptând datele la anatomia cunoscută a fosilei. Au calculat apoi forțele din șold, genunchi și gleznă, împreună cu puterea estimată a mușchilor.

Cifrele rezultate, așa cum sunt prezentate de cele două publicații:

• Pentru un exemplar de circa 400 de grame, viteza necesară pentru a se menține în aer ar fi fost de aproximativ 7 metri pe secundă.
• O singură săritură ar fi produs în jur de 3 metri pe secundă. Prea puțin.
• Trei sărituri consecutive sau două combinate cu o bătaie de aripi în jos ar fi acoperit diferența.

Un detaliu de anatomie sprijină ipoteza: picioarele cântăreau circa 13% din masa corpului, față de 9-10% la păsările moderne. Erau, altfel spus, neobișnuit de puternice pentru un animal de talia aceea. Neil Gostling, paleobiolog la Southampton, a rezumat mecanismul spunând că până la 90% din forța necesară desprinderii vine din picioare, iar de acolo preiau aripile, potrivit SciTechDaily.

Merită spus limpede ce este și ce nu este lucrarea. A trecut prin evaluarea altor cercetători din domeniu, deci nu e o ipoteză aruncată în spațiul public. Dar rămâne o simulare pe calculator, ridicată pe date luate de la specii vii și transferate asupra unui animal dispărut. Nu este o observație directă și nu închide discuția.

Iar discuția durează de peste 150 de ani. Alte echipe au ajuns în trecut la interpretări diferite, folosind alte metode, de pildă analize ale grosimii pereților osoși cu ajutorul razelor X. Noua lucrare adaugă un argument în favoarea ideii că zborul a apărut de jos în sus, pornind de la animale care alergau și săreau, nu de la unele care planau din copaci. Comportamentul propus nu are nimic exotic: ciorile, coțofenele și pescărușii țopăie și astăzi înainte de a-și lua zborul, ca să economisească energie.

Paleontologia dinozaurilor are în România un teren cunoscut internațional, Bazinul Hațeg din județul Hunedoara, devenit geoparc UNESCO. Acolo s-au găsit fosile de la finalul Cretacicului, inclusiv specii de talie redusă, explicate prin izolarea pe o insulă din vechea Mare Tethys. Studiul de la Southampton nu privește direct aceste descoperiri, dar face parte din același efort mai larg de a înțelege cum au apărut păsările din dinozauri — o tranziție la care fosilele din România contribuie cu propriile piese.