Depresiunea tropicală Narra amână misiunea Chang’e-7 spre polul sudic al Lunii

Material SmartȘtiri Scris de redacția noastră, nu preluat.

Foto: Shujianyang / Wikimedia Commons (CC0)

Racheta era pe rampă, sonda era alimentată, iar pe 19 august ansamblul Long March 5 Y14 fusese deja transportat la poziția de lansare de la Wenchang, în insula Hainan. Apoi a intervenit vremea. Depresiunea tropicală Narra, formată în Golful Tonkin, a adus condiții meteo care nu îndeplineau cerințele de lansare, iar autoritățile chineze au amânat plecarea misiunii Chang’e-7, programată inițial pentru 24-25 august.

Amânarea nu este de o zi. Potrivit Institutului Național de Cercetare Astronomică din Thailanda (NARIT), care are un instrument la bordul sondei, următoarea fereastră de lansare se deschide abia peste aproximativ o lună. Motivul ține de geometrie, nu de birocrație: pentru a ajunge la polul sudic lunar, sonda are nevoie de o aliniere precisă între Soare, Pământ și Lună, iar acest lucru se întâmplă doar în intervale scurte, care se repetă lunar.

Patru vehicule într-o singură misiune

Chang’e-7 nu este o sondă, ci un ansamblu de patru elemente: un orbiter, un modul de aselenizare, un rover și un „săritor” (hopper). Orbiterul urmează să petreacă mai multe luni pe orbită lunară înainte de a elibera modulul de aselenizare, undeva spre finalul anului.

Săritorul este partea cea mai neobișnuită. În loc să se deplaseze pe roți, el se propulsează prin salturi între zonele luminate de Soare și craterele aflate în umbră permanentă — locuri în care lumina solară nu ajunge niciodată și unde temperaturile coboară la valori extreme. Acolo ar putea exista gheață de apă, conservată de miliarde de ani. Un rover clasic nu poate coborî în astfel de cratere, pentru că pantele sunt abrupte și nu există lumină pentru panourile solare.

Ținta este marginea craterului Shackleton, la polul sudic al Lunii. Agenția spațială chineză a descris obiectivele misiunii ca fiind aselenizarea de mare precizie, deplasarea pe picioare, saltul controlat și explorarea craterelor permanent umbrite.

De ce contează gheața

Apa de pe Lună nu este o curiozitate academică. Dacă există în cantități utile și în forme accesibile, ea poate fi transformată în apă potabilă, oxigen și combustibil pentru rachete. Asta ar reduce drastic cantitatea de materiale care trebuie transportată de pe Pământ pentru o bază permanentă. Deocamdată, datele orbitale sugerează prezența hidrogenului în aceste regiuni, dar nimeni nu a măsurat direct, la fața locului, cât de multă gheață există și în ce stare se află.

Misiunea are și o componentă internațională: la bord se află instrumente furnizate de Rusia, Italia, Thailanda, Elveția, Bahrain, Egipt și Statele Unite — camere specializate, detectoare de praf lunar și monitoare de radiație. Instrumentul thailandez, numit CE-7 MATCH și dezvoltat împreună cu Universitatea Mahidol, măsoară razele cosmice și particulele de energie înaltă de pe orbită. Directorul NARIT a declarat că întârzierea este necesară pentru a maximiza șansele de reușită ale misiunii.

Pentru moment, nu există o dată oficială nouă de lansare. Sonda și instrumentele rămân intacte, iar echipele calculează noua fereastră.