Suedia n-a legalizat snusul. UE l-a interzis, iar ea a refuzat interdicția și i-a pus acciză — 6% fumători zilnici și 31,7 la 100.000

30 September 2026, 08:26 ms-redactie

SmartȘtiri

În 26 din cele 27 de state ale Uniunii Europene, snusul — tutunul umed ținut sub buză — nu poate fi vândut legal. Interdicția e veche de 34 de ani, iar Curtea de Justiție a UE a refuzat în 2018 să o anuleze. Într-un singur stat produsul stă pe raft, pe factură, cu acciză pe kilogram: Suedia. După trei decenii, Suedia are 6% fumători zilnici și e singura țară din Uniune cu o mortalitate prin cancer pulmonar sub 35 la 100.000 de locuitori. Nu e o poveste despre tutun, ci despre ce se întâmplă cu un produs care rămâne în evidența statului în loc să fie scos din ea.

Premisa pe care o repetă toată lumea e greșită

„Suedia a legalizat snusul” e fals. Nu l-a legalizat, pentru că nu l-a interzis niciodată. Ordinea reală e inversă: Comunitatea Europeană a interzis tutunul pentru uz oral prin Directiva 92/41/CEE din 15 mai 1992, articolul 8a. Suedia a aderat trei ani mai târziu și a obținut o derogare, înscrisă în articolul 151 din Actul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei. Derogarea a fost preluată cuvânt cu cuvânt în Directiva 2014/40/UE, articolul 17: statele membre interzic introducerea pe piață a tutunului pentru uz oral, „fără a aduce atingere articolului 151 din Actul de aderare”. În 2018, producătorul Swedish Match a cerut anularea acelui articol ca disproporționat; Curtea de Justiție a refuzat (cauza C‑151/17, hotărârea din 22 noiembrie 2018), invocând principiul precauției.

Corectura mută întrebarea. Nu „de ce a legalizat Suedia”, ci „de ce 26 de state au preferat o interdicție unei accize” — și cine plătește diferența. Așa formulată, are răspuns în cifre.

Cifrele-cheie

1992 — anul interdicției europene pe tutunul pentru uz oral (Directiva 92/41/CEE, art. 8a), confirmată în art. 17 din Directiva 2014/40/UE.
6% — fumători zilnici în Suedia în 2024, la 17–84 de ani (raportul CAN 234). Media UE în 2019: 18,4%.
6,4% față de 28,7% — Suedia, cel mai mic procent de fumători zilnici din UE în 2019; Bulgaria, cel mai mare (Eurostat, EHIS).
31,7 la 100.000 — mortalitatea standardizată prin cancer pulmonar în Suedia, 2022. Media UE: 46,9. Ungaria: 77,7. Suedia e singurul stat sub 35.
526 → 421 de coroane pe kilogram — acciza suedeză pe snus, redusă cu 20% de la 1 noiembrie 2024, în timp ce acciza pe cigarete a crescut de la 1,84 la 2,01 coroane pe bucată.
circa 30 de milioane de coroane — pierderea netă de venituri bugetare estimată pentru 2025 din mutarea asta fiscală.
31,5 miliarde de coroane — costul anual pentru societate al bolilor legate de fumat în Suedia (2015), din care 9,9 miliarde costuri directe de sănătate; 14.400 de decese, 16% din totalul deceselor (raport IHE).

Aritmetica: 31,5 miliarde într-o parte, 30 de milioane în cealaltă

În 2024, guvernul suedez a făcut un lucru greu de explicat în alte capitale: a ieftinit produsul cu nicotină și a scumpit cigareta. Proiectul de lege spune de ce, fără ocolișuri — snusul are riscuri mai mici decât tutunul ars, deci diferența de preț dintre ele trebuie să fie un instrument, nu un accident. Costul pentru buget: aproximativ 30 de milioane de coroane mai puțin în 2025.

Puneți cifra alături de cealaltă. Bolile legate de fumat costă Suedia 31,5 miliarde de coroane pe an. Treizeci de milioane e cam o miime din suma aceea. Statul a plătit o miime din factura anuală a fumatului ca să împingă prețul relativ spre produsul mai puțin letal. Asta e toată ingineria: nu morală, ci raport.

Un stat care interzice nu are pârghia asta. Interdicția nu are preț, nu are acciză și nu are raft pe care să muți marfa. Are doar un perimetru de păzit — pe care Suedia n-a trebuit niciodată să îl păzească.

Ce nu spune articolul ăsta

Nu spune că Suedia a scăpat de nicotină. A schimbat forma în care o consumă, iar cifra care demontează entuziasmul e tot a Eurostat. În 2025, la consum zilnic de tutun și produse asociate — pliculețe cu nicotină, dispozitive electronice, tutun încălzit — media UE a fost 16,5%. Suedia: 23,9%, a doua cea mai mare din Uniune, după Bulgaria (26,3%). Cel mai mic procent e în Țările de Jos: 9,9%. Dacă obiectivul era „mai puțini oameni dependenți de nicotină”, modelul suedez a eșuat. Dacă era „mai puțini morți de cancer pulmonar”, a reușit. Sunt două obiective diferite și nu se substituie.

A doua slăbiciune e distribuția. În 2024, 20,4% dintre adulții suedezi foloseau zilnic snus sau pliculețe — 28,1% dintre bărbați, 12,3% dintre femei, 26% la grupa 18–29 de ani. La fumat, raportul se inversează: 4,8% dintre bărbați, 8,2% dintre femei. Femeile suedeze fumează astăzi de aproape două ori mai mult decât bărbații. Substituția a funcționat aproape exclusiv acolo unde produsul era deja obicei masculin, iar un model care protejează în primul rând grupul care îl adoptase deja nu e o politică încheiată. Și „riscuri mai mici” nu înseamnă „fără riscuri” — formularea e a guvernului suedez, e o comparație, nu o absolvire.

Din 2028, Bruxelles face aceeași mutare

Pe 16 iulie 2025, Comisia Europeană a propus revizuirea directivei accizelor pe tutun, neatinsă de la 2010: minim 215 euro la 1.000 de cigarete și 63% din prețul mediu ponderat, între 0,12 și 0,36 euro pe mililitru la lichidele de vapat și, pentru prima dată, acciză pe pliculețele cu nicotină — 50% din prețul de vânzare sau 143 de euro pe kilogram. Aplicare din 2028; 21 din 27 de state vor trebui să urce nivelurile. Interdicția pe snus rămâne, dar pe produsele apărute în locul lui Uniunea nu mai încearcă un perimetru: le pune un preț și o bază de impozitare.

Pentru România cifra de reținut e alta, tot de la Eurostat: în 2019 aveam cea mai mare diferență de gen din UE la fumatul zilnic — ponderea bărbaților fumători era cu 23,1 puncte procentuale peste cea a femeilor. O politică publică nu se construiește pe o medie națională când populația arată așa, ci pe grupul care fumează, cu singurul instrument reglabil pe grup: prețul relativ.

Teza rămâne cea de fiecare zi. Statul care cunoaște problema plătește mai puțin decât statul care o vânează. Suedia a plătit o miime din factura anuală a fumatului ca să mute un preț. Celelalte 26 de state au plătit o interdicție de 34 de ani care a produs, între timp, o categorie întreagă de produse noi — pe care acum trebuie să le impoziteze oricum.

Editorial de BRAHARU MARIUS CONSTANTIN
Opinia autorului nu reprezintă o poziție a redacției. Datele citate provin de la Eurostat (EHIS 2019, EU‑SILC 2025, statistici privind cancerul 2022), Directiva 92/41/CEE, Directiva 2014/40/UE, hotărârea CJUE în cauza C‑151/17, Guvernul Suediei (proiectul „Justerad skatt på tobak och nikotin”, 2024), Comisia Europeană (propunerea de revizuire a directivei accizelor pe tutun, 16 iulie 2025), raportul CAN 234 (2025), Nordic Welfare Centre (NORMO 2025) și Institutet för Hälso- och Sjukvårdsekonomi (2017).