Suedia n-a interzis combustibilii fosili. I-a scumpit de la 23 la 138 de euro tona — și a tăiat 33% din emisii cu economia dublată

3 October 2026, 08:21 ms-redactie

SmartȘtiri

Premisa populară spune că Suedia și-a tăiat emisiile pentru că a interzis combustibilii fosili. Nu i-a interzis niciodată. I-a scumpit — de la 23 de euro tona de CO2 în 1991 la 138 de euro tona în 2026 — și a lăsat oamenii să calculeze singuri. Au calculat: emisiile au scăzut cu 33% în timp ce economia s-a dublat.

Corectura nu e cosmetică. O interdicție pe încălzirea cu păcură ar fi cerut inspectori la fiecare centrală din Suedia, amenzi, procese și un stat care vânează 4 milioane de gospodării. Impozitul n-a cerut niciun inspector: a cerut un rând în factură. Diferența asta — între statul care supraveghează și statul care taxează — e toată aritmetica acestui articol.

Ce s-a întâmplat de fapt în 1991

Suedia a introdus taxa pe dioxid de carbon la 250 de coroane tona, adică 23 de euro la cursul de atunci, conform Ministerului suedez de Finanțe. Nu a fost o taxă nouă lipită peste cele existente: a venit în pachetul marii reforme fiscale de atunci, ca înlocuitor parțial pentru impozitarea muncii. Statul a mutat baza de impozitare de pe salariu pe fum.

Apoi a urcat cota treptat, trei decenii. În 2026, cota pentru gaz natural și cărbune este de 1.520 de coroane tona — 138 de euro, la un curs de 11,04 coroane pe euro. Împreună cu schema europeană de certificate, taxa acoperă cu un preț explicit peste 95% din emisiile fosile de carbon ale Suediei.

Cifrele-cheie

1991: taxă introdusă la 250 de coroane / tona de CO2 fosil (23 de euro)
2026: 1.520 de coroane / tonă (138 de euro) pentru gaz natural și cărbune
1990–2021: PIB +92%, emisii interne de echivalent CO2 –33%
Combustibili fosili pentru încălzire: consum scăzut cu peste 90% față de 1990; azi sub 2% din emisiile totale de gaze cu efect de seră
Termoficare: acoperă peste 90% din apartamentele din Suedia
95% din încasările actuale din taxa pe carbon vin din carburanți auto
Taxe de mediu încasate: 102 miliarde de coroane în 2024; 95 de miliarde în 2025 (preliminar), 3,8% din total venituri fiscale
Emisii 2024: circa 47,5 milioane de tone echivalent CO2

Unde s-a dus, de fapt, reducerea

Aici e partea pe care rezumatele o pierd. Cele 33 de procente nu vin din mașini. Vin din încălzire. Consumul de combustibili fosili pentru încălzire a scăzut cu peste 90% față de 1990 și azi reprezintă sub 2% din emisiile totale, arată datele Ministerului de Finanțe.

Motivul e că statul n-a lăsat prețul singur. În paralel cu scumpirea păcurii a construit alternativa: termoficare pe biomasă și deșeuri, care azi acoperă peste 90% din apartamente. Impozitul a făcut vechiul scump; investiția publică a făcut noul disponibil. Fără al doilea element, primul ar fi fost doar o taxă pe sărăcie — oameni cu aceeași centrală pe păcură și o factură mai mare.

Asta e lecția de aritmetică publică: taxa nu schimbă comportamentul dacă nu există unde să te muți. Statul care cunoaște problema plătește mai puțin decât statul care o vânează — dar numai dacă plătește și pentru ieșire.

Ce nu spune articolul ăsta

Industria grea nu plătește taxa. Ministerul suedez de Finanțe o scrie explicit: industria inclusă în schema europeană de certificate este complet scutită de taxa pe carbon. Cota redusă pentru industria din afara schemei a fost eliminată până în 2018. Așadar „cea mai mare taxă pe carbon din lume” e plătită în proporție de 95% de șoferi și de gospodării, nu de combinate. Modelul suedez e mult mai îngust decât reputația lui — și probabil de asta a supraviețuit 35 de ani politic.

În 2024 emisiile au crescut cu 7%. Agenția suedeză de Protecția Mediului a anunțat cea mai mare creștere de la 2010: transport rutier +24%, mașini de lucru +32%, energie și termoficare +5% (din incinerarea deșeurilor), industrie –5%. Cauza principală nu a fost taxa, ci reducerea obligației de amestec cu biocarburanți din ianuarie 2024. Un instrument fiscal bun poate fi anulat de o decizie politică luată în altă parte, într-un singur an.

Țintele nu se ating. Aceeași agenție estimează că Suedia nu atinge nici ținta intermediară pentru 2030, nici pe cea pentru 2040 cu măsurile decise azi, iar distanța până la ținta de 2045 e de circa 21 de milioane de tone fără măsuri complementare — circa 10 milioane chiar și cu ele folosite integral.

Și încasările scad. Taxele de mediu au coborât de la 102 miliarde de coroane în 2024 la 95 de miliarde în 2025, cele pe energie de la 74,9 la 69,3 miliarde, conform Institutului suedez de Statistică — de la 1,6% la 1,4% din PIB. Motivul declarat: cote mai mici la carburanți. O taxă pe carbon care funcționează își erodează propria bază; una tăiată politic o erodează mai repede. Oricine o copiază trebuie să știe că nu e o rentă perpetuă.

De ce contează pentru România

România nu are o taxă națională pe carbon; plătește prețul european de certificate prin industrie și energie, iar restul emisiilor — încălzire individuală, transport — rămâne în afara oricărui preț explicit. Lecția suedeză nu e „puneți o taxă”. Este că un preț pe emisii fără termoficare funcțională produce doar facturi, nu reduceri. Ordinea contează: mai întâi ieșirea, apoi prețul. Suedia a făcut și una și alta, timp de treizeci de ani, și tot ratează țintele. Cine sare peste prima parte nu obține nici cifrele, nici banii.

Editorial de BRAHARU MARIUS CONSTANTIN
Opinia autorului nu reprezintă o poziție a redacției. Datele citate provin de la Guvernul Suediei / Ministerul de Finanțe („Sweden’s carbon tax” și „Carbon Taxation in Sweden”), Agenția Suedeză pentru Protecția Mediului (Naturvårdsverket) și Institutul Suedez de Statistică (SCB, conturi de mediu).