Portugalia n-a vânat bonurile nefiscalizate. A dat 15% din TVA înapoi cumpărătorului — și are o gaură de TVA de 3,6%, față de 30% în România

19 October 2026, 10:31 ms-redactie

SmartȘtiri

Povestea pe care o știe toată lumea e că Portugalia a rezolvat evaziunea cu o loterie: dai bonul, intri la tragere, câștigi o mașină. E partea decorativă. Mecanismul care a mutat cifrele e altul, mai plictisitor și mult mai eficient — statul portughez i-a dat cumpărătorului un motiv financiar lunar să ceară factura și, în paralel, a băgat fiecare factură în sistemul fiscal în timp real.

Rezultatul, în datele Comisiei Europene pentru 2023: Portugalia are o gaură de colectare a TVA de 3,6%, adică 900 de milioane de euro. România are 30,0%, adică 9,2 miliarde de euro. Suntem ultimii în Uniune. Media europeană e 9,5%.

Corectura de premisă: loteria n-a fost motorul

„Fatura da Sorte” a fost înființată prin Decretul-Lege 26-A/2014, din 17 februarie 2014. La început se dădeau mașini de lux, apoi premiile au devenit bonuri de trezorerie de 35.000 de euro săptămânal și 50.000 de euro de două ori pe an. Tragerile se transmiteau la televizor.

Numai că un studiu al Universității din Porto, pe un eșantion de 931 de respondenți, a găsit ceva incomod: doar 6,4% dintre portughezi cereau factura pentru premiu. 52% o cereau pentru beneficiul fiscal. Loteria a fost reclama. Deducerea a fost produsul.

Corectura asta face argumentul mai puternic, nu mai slab. O loterie e ieftină de copiat și nu schimbă nimic. O deducere e o renunțare permanentă la venit, deci statul care o adoptă a făcut deja calculul că încasează mai mult decât cedează.

Ce primește concret cumpărătorul portughez

Articolul 78.º-F din Codul IRS: 15% din TVA-ul suportat pe servicii se întoarce la plătitor ca deducere din impozitul pe venit, în limita a 250 de euro pe gospodărie pe an. Sectoarele sunt exact acelea unde se lucra tradițional la negru: service auto, hoteluri și restaurante, coafor și saloane de înfrumusețare, cabinete veterinare, librării, spectacole, muzee.

Peste asta se adaugă 35% din cheltuielile generale ale familiei, tot cu plafon de 250 de euro, 100% din abonamentele de transport public, 30% din sală și activități sportive, 35% din medicamentele veterinare.

Efectul practic: clientul care întreabă „îmi dați factură pe CNP?” nu face un gest civic. Își recuperează bani. Statul a transformat fiecare consumator în inspector fiscal neplătit, iar comerciantul nu mai are cu cine să negocieze „fără bon, mai ieftin” — pentru că partea cealaltă pierde la fel de mult cât câștigă.

Traiectoria, pe ani

Portugalia: 13,7% gaură de TVA în 2014 → 12,7% în 2015 → 9,6% în 2018 → 4,1% în 2022 → 3,6% în 2023 (900 mil. euro)
România: 40,6% în 2014 → 34,8% în 2015 → 33,8% în 2018 → 26,7% în 2022 → 30,0% în 2023 (9,2 mld. euro)
Media UE 2023: 9,5%. Total pierdut în Uniune: 128 de miliarde de euro
Cei mai buni: Austria 1%, Finlanda 3%. Cei mai slabi: România 30%, Malta 24,2%
Deducerea portugheză: 15% din TVA, plafon 250 euro/gospodărie/an
Facturi emise pe codul fiscal al clientului în Portugalia: +36,3% în 2014 față de 2013

Ce a făcut România: a copiat decorul

Loteria bonurilor fiscale a fost înființată prin OG 10/2015, cu exact aceeași logică declarată — să convingem cumpărătorul să ceară bonul. În aproximativ cinci ani a plătit în jur de 60 de milioane de lei în premii. A fost desființată prin OUG 85/2022, intrată în vigoare pe 17 iunie 2022, cu motivarea oficială că nu-și mai atingea scopul.

Motivarea e probabil corectă. Problema e că România a importat partea care nu funcționa nicăieri — tragerea la sorți — și n-a importat niciodată partea care funcționa: deducerea. Un român care cere factură la service nu primește nimic înapoi. Un portughez primește 15% din TVA.

Ce nu spune articolul ăsta

Nu spune că dacă România copiază articolul 78.º-F mâine, gaura scade la 3,6% poimâine. Partea slabă a modelului, tot pe cifre:

Raportarea în timp real explică mai puțin decât pare. Un studiu publicat în 2025 în Economies, pe 24 de state membre și perioada 2000–2023, cu metoda diferenței-în-diferențe, estimează efectul raportării obligatorii tranzacție-cu-tranzacție la 4,23 puncte procentuale (interval de încredere de la 1,83 la 6,45; estimările alternative merg între 2,76 și 5,43). Portugalia a scăzut cu peste 10 puncte. Diferența vine din altceva — conjunctură, structura economiei, mai puțin cash — și nimeni n-a măsurat exact cât.

Efectul are nevoie de ani. Același studiu: 1,91 puncte în anul adoptării, 6,13 puncte la cinci ani. Nu e o măsură de buget anual.

Indicatorul în sine e fragil. Autorii avertizează că „gaura de TVA” e o estimare pe model, revizuită de la o ediție la alta, și că amestecă evaziunea cu erorile de declarare și cu insolvențele. Nu e un număr de casă de marcat.

Deducerea costă bani reali. 250 de euro pe gospodărie înmulțit cu milioane de gospodării e venit cedat în avans, contra unui venit recuperat ulterior și incert. Portugalia a putut face pariul; un buget cu deficit mare îl face mai greu.

Și România a pornit deja partea tehnică. RO e-Factura a devenit obligatorie pentru B2B din 1 ianuarie 2024. Cifra de 30% este pentru 2023 — anul dinaintea ei. Verdictul onest asupra digitalizării românești va fi în rapoartele pentru 2024 și 2025, nu în ăsta.

Aritmetica, până la capăt

Portugalia nu i-a vânat pe cei care nu dădeau bon. A făcut ca bonul să valoreze bani pentru cel care îl cere. România a vânat, a amendat, a sigilat, a dat o loterie și a desființat-o — și a rămas cu 9,2 miliarde de euro pe an pe lângă buget, cea mai mare gaură din Uniunea Europeană.

Statul care îi dă cetățeanului un motiv să declare plătește mai puțin decât statul care îl caută ca să-l prindă. Nu e o chestiune de moralitate fiscală. E o chestiune de cine plătește inspectorul.

Editorial de BRAHARU MARIUS CONSTANTIN
Opinia autorului nu reprezintă o poziție a redacției. Datele citate provin de la Comisia Europeană (raportul privind decalajul de TVA, publicat în decembrie 2025, date pentru 2023, și raportul pentru 2014–2018), Autoridade Tributária e Aduaneira / Portal das Finanças (Codul IRS, art. 78.º-F și broșura deducerilor), Decretul-Lege portughez 26-A/2014, OG 10/2015 și OUG 85/2022 din legislația română, studiul „Mandatory Transaction-Based Reporting and the VAT Compliance Gap” publicat în revista Economies (2025) și teza de cercetare a Universității din Porto privind loteria fiscală portugheză.