Pakistanul anunță „progrese semnificative” la Teheran, într-o încercare de a repune pe picioare acordul cu Statele Unite

Material SmartȘtiri Scris de redacția noastră, nu preluat.

Foto: alisamii from Paris, France / Wikimedia Commons (CC BY 2.0)

Conducerea militară a Pakistanului a mers luni la Teheran pentru discuții menite să deblocheze conflictul dintre Iran și Statele Unite. Delegația a fost condusă de feldmareșalul Syed Asim Munir, șeful Statului Major al Armatei pakistaneze, însoțit de ministrul de Interne Mohsin Naqvi. Armata pakistaneză a descris deplasarea drept parte a eforturilor diplomatice ale țării de a pune capăt impasului.

Naqvi a declarat ulterior că „s-au făcut progrese semnificative, iar întâlnirea s-a încheiat pe o notă extrem de pozitivă”, precizând că părțile au discutat despre restabilirea Memorandumului de la Islamabad. Președintele iranian Masoud Pezeshkian i-a transmis lui Munir că „Statele Unite trebuie să-și corecteze tonul și abordarea față de Iran, în loc să dicteze condiții”. Munir s-a întâlnit, potrivit Al Jazeera, și cu ministrul de Externe Abbas Araghchi, cu secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională, Mohsen Rezaei, precum și cu noua conducere militară iraniană.

Ce a fost Memorandumul de la Islamabad

Documentul, un cadru în 14 puncte, a fost semnat pe 17 iunie 2026 — și merită subliniat cum: Donald Trump a semnat la distanță, de la Palatul Versailles, iar Masoud Pezeshkian de la Teheran. Cei doi nu s-au aflat în aceeași încăpere.

Memorandumul prevedea încetarea imediată și permanentă a operațiunilor militare pe toate fronturile, inclusiv în Liban, tranzit fără taxe prin Strâmtoarea Ormuz timp de 60 de zile, ridicarea blocadei navale americane în 30 de zile, cel puțin 300 de miliarde de dolari pentru reconstrucție și derogări cu efect imediat de la sancțiunile asupra exporturilor de petrol iranian. Chestiunea nucleară era amânată pentru negocieri ulterioare, cu angajamentul Iranului de a nu dezvolta arme nucleare.

Fereastra de 60 de zile a expirat pe 16 august fără prelungire. Punctele blocate rămân cererile Teheranului — ridicarea blocadei navale, oprirea sancțiunilor petroliere, deblocarea activelor înghețate și încetarea amenințărilor militare.

Presiunea economică

Pe 24 august, secretarul american al Trezoreriei, Scott Bessent, a anunțat un pachet de sancțiuni împotriva Iranului — circa 60 de companii, persoane și nave din șase jurisdicții, în domeniile activelor digitale, tehnologiei, aurului, aviației și transportului maritim — prezentat de oficialii americani drept cel mai dur de până acum. Pachetul nu a inclus însă marile bănci chineze, iar prețul petrolului a scăzut cu peste 2% după anunț, semn că piețele l-au citit ca fiind mai slab decât se aștepta. Rezaei a răspuns prin amenințări cu represalii, avertizând că, dacă presiunea economică americană continuă, „nicio picătură de petrol nu va mai părăsi regiunea”.

Analiștii sunt împărțiți privind greutatea reală a Islamabadului. Qamar Cheema, de la institutul Sanober din Islamabad, spune că „ambele părți văd Pakistanul drept o țară care a ajutat la facilitarea dialogului fără vreo miză personală” în rezultat. Andreas Krieg, de la King’s College London, susține însă că Qatarul, nu Pakistanul, rămâne puntea esențială de comunicare între Washington și Teheran.

Miza pentru Europa e prețul energiei: prin Strâmtoarea Ormuz trece aproape o cincime din aprovizionarea globală cu energie, iar orice reluare a ostilităților se vede în facturi și la pompă, inclusiv în România.