Noua Zeelandă n-a interzis fumatul pentru o generație. A abrogat interdicția înainte să intre în vigoare — și are 6,8% fumători zilnici, față de 16,4% în 2011

22 October 2026, 08:16 ms-redactie

SmartȘtiri

Premisa care circulă peste tot este că Noua Zeelandă a interzis fumatul pentru oricine s-a născut după 2009. Nu e adevărat. Legea a existat, a fost votată în 2022, dar n-a intrat niciodată în vigoare: a fost abrogată în martie 2024, înainte de prima zi de aplicare. Corectura asta nu slăbește articolul, îl întărește. Pentru că rezultatul despre care vorbim — prăbușirea fumatului de la 16,4% la 6,8% — s-a produs fără interdicție. A fost obținut cu acciză, cu reglementare și cu o alternativă legală mai ieftină decât țigara.

Ce a fost votat și ce a fost abrogat

Amendamentul din 2022 la legea tutunului conținea trei lucruri: interzicerea pe viață a vânzării către oricine născut la 1 ianuarie 2009 sau mai târziu, un plafon de nicotină de 0,8 mg pe gram de tutun și reducerea numărului de magazine care pot vinde tutun de la aproximativ 6.000 la cel mult 600. Primul termen de aplicare era 1 iulie 2024, ultimul 1 ianuarie 2027.

Guvernul intrat în funcție a decis abrogarea pe 18 decembrie 2023, iar legea de abrogare a trecut în martie 2024. Documentul de fundamentare al Ministerului Sănătății neozeelandez spune limpede ce s-a pierdut: modelările estimau 5,25 miliarde de dolari neozeelandezi economisiți la cheltuiala de sănătate și 5,88 miliarde în productivitate, iar interdicția pe generații ar fi înjumătățit rata fumatului în 10–15 ani. Aceeași notă arată și cealaltă față a monedei: Trezoreria estima că abrogarea aduce circa 1,5 miliarde de dolari în plus la buget în cei patru ani până în iunie 2028.

Cifrele-cheie

6,8% — fumători zilnici (15+) în Noua Zeelandă, 2024/25, față de 16,4% în 2011/12
294.000 de fumători zilnici, față de 572.000 în 2011/12 — o scădere de aproximativ 278.000 de oameni
3,2% — fumători zilnici la grupa 15–24 de ani
15,0% — fumători zilnici în populația maori (inegalitatea n-a dispărut)
11,7% — vapat zilnic, adică 509.000 de oameni, față de 0,9% în 2015/16
1,471 miliarde NZ$ — acciza și taxa pe tutun încasate în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2025
877 milioane NZ$ — încasările din primele 7 luni ale anului fiscal 2025/26, față de 1.141 milioane în aceeași perioadă a anului anterior: cu 164 de milioane (15,8%) sub prognoză
8,4% — cota pieței negre de țigarete în 2022 (143 de milioane de țigarete), conform raportului independent publicat de Ministerul Sănătății
703,47 lei — acciza totală la 1.000 de țigarete în România din august 2025 (Legea 141/2025), cu 718,97 lei programați din aprilie 2026

Aritmetica, nu morala

Teza seriei e simplă: statul care cunoaște problema plătește mai puțin decât statul care o vânează. Noua Zeelandă nu are un registru al fumătorilor și nu a trimis poliția după ei. A făcut trei lucruri care se văd în bugete: a urcat acciza până când țigara a devenit cel mai scump mod de a consuma nicotină, a lăsat legal un substitut mult mai ieftin și a plătit tratamentul de renunțare din banii strânși din acciză.

Rezultatul contabil e că statul a încasat 1,47 miliarde de dolari neozeelandezi într-un singur an de la o activitate pe care o descurajează, în loc să cheltuiască pe amenzi și confiscări. Un fumător mai puțin nu e doar o cifră de sănătate publică, e și o cheltuială evitată într-un sistem de sănătate finanțat din taxe. Scăderea de la 572.000 la 294.000 de fumători zilnici în 13 ani e, în limbaj bugetar, o economie viitoare pe care niciun dosar penal nu o produce.

Ce nu spune articolul ăsta

Modelul are o fisură care se vede deja în execuția bugetară neozeelandeză. Acciza a urcat atât de mult încât încasările scad mai repede decât fumatul: 877 de milioane în șapte luni, față de 1.141 de milioane cu un an înainte, și cu 15,8% sub ce prognozase Trezoreria. Comentariul oficial al Trezoreriei atribuie minusul „importurilor reduse de produse din tutun”. Când acciza depășește pragul de suportabilitate, diferența nu dispare — trece la contrabandă. Raportul independent pentru Ministerul Sănătății estima piața neagră la 8,4% în 2022; estimările comandate de industrie și de asociația retailerilor vorbesc acum despre o treime din piață, cifre care trebuie citite cu rezerva că vin de la părți interesate, dar care merg în aceeași direcție ca minusul din buget.

A doua fisură: vapatul zilnic a urcat de la 0,9% la 11,7% în zece ani, iar la 15–24 de ani creșterea consumului de vape depășește scăderea fumatului. Statul a mutat o parte din consum, nu l-a desființat. A treia: la maori rata e tot 15%, adică de peste două ori media. Și a patra, cea mai incomodă: abrogarea interdicției a fost, parțial, o decizie fiscală. Dacă singurul criteriu ar fi sănătatea, modelările spuneau că interdicția câștiga.

În Uniunea Europeană, 16,5% dintre persoanele de 16 ani și peste consumau zilnic produse din tutun în 2025, potrivit Eurostat — o definiție mai largă decât fumatul zilnic, dar un ordin de mărime de peste două ori mai mare decât cel neozeelandez. Pentru România, comparația utilă nu e totuși rata fumatului, ci ordinea operațiunilor. Acciza noastră la 1.000 de țigarete trece în aprilie la 718,97 lei pe un calendar stabilit prin lege, fără ca cineva să fi pus pe masă, în același pachet, finanțarea din acciză a programelor de renunțare și o alternativă legală ieftină. Fără cele două, creșterea de acciză nu e politică de sănătate. E doar un preț mai mare pentru aceeași țigară — și o invitație la contrabandă.

Editorial de BRAHARU MARIUS CONSTANTIN
Opinia autorului nu reprezintă o poziție a redacției. Datele citate provin de la Ministerul Sănătății din Noua Zeelandă (New Zealand Health Survey 2024/25 și nota oficială privind abrogarea amendamentelor din 2022), Trezoreria Noii Zeelande (Interim Financial Statements of the Government of New Zealand, 7 luni încheiate la 31 ianuarie 2026), Eurostat (consumul zilnic de tutun în UE, 2025) și Legea nr. 141/2025 privind calendarul accizelor în România.