Marea Britanie n-a taxat zahărul. A pus un prag — și încasează cu 193 de milioane de lire mai puțin decât estima. Exact ăsta e succesul

23 September 2026, 08:28 ms-redactie

SmartȘtiri

Premisa cu care începe orice discuție despre „taxa pe zahăr” e greșită. Marea Britanie nu taxează zahărul. Nu taxează nici consumatorul. Din aprilie 2018, statul britanic taxează producătorul, pe litrul de băutură, în funcție de cât zahăr a pus în ea: nimic sub 5 grame la 100 ml, 19,4 pence pe litru între 5 și 8 grame, 25,9 pence peste 8 grame. Un prag, nu o interdicție. Nicio sticlă n-a fost scoasă de pe raft.

Corectura asta nu e o pedanterie. Ea explică de ce taxa a funcționat — și de ce succesul ei arată, în bugetul statului, exact ca un eșec.

Impozitul care a fost proiectat ca să nu încaseze

În 2016, când a fost anunțată, Trezoreria britanică estima încasări de 520 de milioane de lire în primul an. În aprilie 2018, cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare, estimarea a fost tăiată la 240 de milioane. Nu se schimbase legea. Se schimbaseră rețetele.

Producătorii avuseseră doi ani ca să facă un calcul simplu: e mai ieftin să scoți două grame de zahăr la 100 ml decât să plătești 25,9 pence pe fiecare litru vândut. Aproape o cincime dintre băuturile care depășeau pragul la data anunțului coborâseră sub el cu 50 de zile înainte ca taxa să fie măcar aplicată.

Rezultatul, măsurat pe nouă ani: conținutul mediu de zahăr ponderat pe vânzări a scăzut cu 47,4% între 2015 și 2024, iar cantitatea totală de zahăr vândută prin aceste băuturi cu 39,8%. Institute for Fiscal Studies a descompus efectul: consumul de zahăr din băuturi răcoritoare a scăzut de la 10,5 la 7,5 grame pe zi, și circa 80% din reducere vine din reformulare, nu din faptul că oamenii au cumpărat altceva. Nimeni n-a fost convins să se lase. Băutura s-a schimbat sub ei.

Mexic: același instrument, altă mână

Mexicul a mers pe cealaltă variantă: o taxă pe volum, plătită la fel indiferent de cât zahăr conține băutura — un peso pe litru, din ianuarie 2014. Fără prag, deci fără motiv să reformulezi. Doar un preț mai mare.

A funcționat parțial și exact cum te-ai aștepta: vânzările de băuturi îndulcite au scăzut cu 6–8% în primul an, cumpărăturile de băuturi netaxate — mai ales apă simplă — au crescut cu 4–6%, iar efectul a fost cel mai puternic la gospodăriile cu venituri mici și cu copii. Statul a încasat circa 1,2 miliarde de dolari în 2014.

Din 2026, Mexicul a schimbat macazul: cota urcă de la 1,64 la 3,08 pesos pe litru, iar băuturile cu îndulcitori fără calorii intră pentru prima dată în impozit, la 1,50 pesos pe litru.

Cifrele-cheie

520 mil. £ — estimarea inițială a încasărilor britanice pentru primul an (2016)
240 mil. £ — estimarea revizuită în aprilie 2018, înainte de aplicare, din cauza reformulării
355 → 338 → 327 mil. £ — încasările reale în 2022-23, 2023-24 și 2024-25. În scădere.
−47,4% — zahărul mediu ponderat pe vânzări în băuturile britanice, 2015–2024
80% — partea din reducerea consumului de zahăr care vine din schimbarea rețetei, nu a comportamentului
−8% — obezitatea la fetele de 10-11 ani în Anglia (aproximativ 5.234 de cazuri evitate pe an)
−12% — internările copiilor sub 18 ani pentru extracții dentare pe cauză de carie (circa 5.638 de internări evitate)
6–8% — scăderea vânzărilor de băuturi îndulcite în Mexic, primul an după taxă
3,08 pesos/litru — cota mexicană din 2026, de la 1,64

Aritmetica, nu morala

Alternativa la prag ar fi fost o interdicție: limită legală de zahăr, inspecții, amenzi, contestații, o poliție alimentară plătită din buget ca să verifice rețete. Pragul fiscal a mutat decizia la singurul actor care o putea lua ieftin — producătorul, care are laboratoarele, liniile de îmbuteliere și un motiv aritmetic să coboare sub 5 grame. Statul n-a verificat nimic. A pus un preț pe gram și a așteptat.

Și aici vine partea pe care niciun minister de finanțe nu o spune cu plăcere: un impozit care funcționează își distruge propria bază fiscală. Britanicii încasează azi mai puțin decât acum trei ani și mult mai puțin decât estimaseră. Diferența de 193 de milioane de lire față de prognoza din 2016 nu e o gaură în buget. E zahărul care n-a mai ajuns în sticle.

Ce nu spune articolul ăsta

Taxa nu rezolvă obezitatea. În Mexic, prevalența obezității la adulți a crescut de la 32,4% în 2012 la 36,1% în 2018 și 37,1% în 2020-2023 — adică a continuat să urce și după taxă. Cel mai bun lucru care se poate spune onest e că între 2016 și 2023 diferențele nu mai sunt semnificative statistic: un platou, la un nivel record. Nu o scădere, și nici atribuibil cu certitudine impozitului.

În Marea Britanie, efectul măsurat e îngust: doar la fetele de 10-11 ani. La băieți nu s-a găsit niciun efect general — iar în zonele cele mai puțin defavorizate, obezitatea la băieți a crescut relativ cu 10,1%. La copiii de 4-5 ani, nimic.

Instrumentul are și defecte de construcție. Taxa pe bandă înseamnă că, în interiorul aceleiași benzi, taxa pe gram scade: o băutură cu 12 grame plătește pe litru la fel ca una cu 8. Iar IFS estimează că modificarea britanică programată pentru 1 ianuarie 2028 — pragul coborât la 4,5 grame, băuturile pe bază de lapte incluse — va reduce consumul mediu cu 0,3 kcal pe zi. Sub 0,02% din necesarul zilnic. Aproape nimic.

Și rămâne regresivitatea: o taxă pe volum apasă proporțional mai tare gospodăriile sărace, care cheltuie o parte mai mare din venit pe alimente. Contraargumentul e că tot ele obțin și cea mai mare parte din beneficiul de sănătate — în Anglia, scăderea obezității a fost cea mai mare tocmai în cele mai defavorizate 40% dintre zone, cu 9% la fetele din chintila de jos. E un schimb, nu un cadou.

Concluzia nu e că taxa pe zahăr salvează sănătatea publică. E că un prag bine pus obține, fără poliție și fără interdicții, ceea ce o interdicție ar fi obținut scump și prost: schimbarea produsului, nu vânătoarea consumatorului.

Editorial de BRAHARU MARIUS CONSTANTIN
Opinia autorului nu reprezintă o poziție a redacției. Datele citate provin de la HM Revenue & Customs (statisticile Soft Drinks Industry Levy), Institute for Fiscal Studies, Institute for Government, Action on Sugar, studiile publicate în PLOS Medicine și BMJ Nutrition, Prevention & Health, raportul UNICEF privind impozitarea băuturilor îndulcite și Encuesta Nacional de Salud y Nutrición (Ensanut) a Institutului Național de Sănătate Publică din Mexic.