Marea Britanie n-a legalizat pariurile online. A mutat licența și taxa acolo unde stă jucătorul, nu unde stă serverul: 4 miliarde de lire pe an

Când se discută despre jocuri de noroc online, premisa care circulă la noi este că „britanicii au legalizat pariurile pe internet și acum le impozitează”. Premisa e greșită și merită corectată din prima, pentru că din corectură se vede exact lecția.

Marea Britanie nu a legalizat nimic în 2014, fiindcă nu avea ce să legalizeze: pariurile erau legale de peste jumătate de secol. Ce s-a schimbat atunci a fost cu totul altceva — locul licenței și locul taxei. Până în 2014, un operator care trimitea reclame britanicilor și lua banii britanicilor avea nevoie de licență de la Comisia de Jocuri de Noroc doar dacă își ținea serverele în Marea Britanie. Dacă le muta în Gibraltar, Insula Man, Alderney sau Antigua — așa-numita „listă albă” — era perfect legal și complet în afara fiscului britanic.

Reforma n-a fost despre permisiune, ci despre jurisdicție

Legea din 2014 a desființat lista albă și a inversat regula: ai nevoie de licență britanică dacă serviciul tău este folosit în Marea Britanie, chiar dacă nu ai niciun echipament acolo — și chiar dacă doar „ar trebui să știi” că este folosit acolo. În paralel, impozitarea a trecut de la „locul furnizării” la „locul consumului”, schimbare anunțată încă din bugetul din 2012.

Asta e toată magia. Nu s-a permis nimic nou. S-a mutat doar întrebarea de la „este voie?” la „cine încasează și cine verifică?”. Diferența dintre cele două întrebări se măsoară în miliarde.

Cifrele-cheie

• 16,8 miliarde de lire — încasările brute ale industriei (GGY) în anul fiscal aprilie 2024 – martie 2025, în creștere cu 7,3%. Fără loterii: 12,6 miliarde.
• 7,8 miliarde de lire — partea online, în creștere cu 13,1% într-un an. Din care sloturile singure: 4,2 miliarde.
• 4 miliarde de lire — estimarea Oficiului pentru Responsabilitate Bugetară pentru încasările din taxele pe pariuri și jocuri în 2025–26, adică 0,3% din toate veniturile statului, echivalentul a 140 de lire de gospodărie.
• 2.179 de operatori licențiați și 5.825 de agenții de pariuri — fiecare într-un registru public.
• 21% → 40% — taxa pe jocurile online (Remote Gaming Duty), majorată de la 1 aprilie 2026, plus o cotă nouă de 25% pe pariurile online de la 1 aprilie 2027. Efect bugetar estimat: 810 milioane de lire în 2026–27, 1,16 miliarde în 2030–31.
• 0,1%–1,1% din GGY — taxa obligatorie pentru prevenție, intrată în vigoare în 2025: circa 100 de milioane de lire pe an, împărțite 50% tratament prin NHS, 30% prevenție, 20% cercetare.

Statul care știe plătește mai puțin decât statul care vânează

Aritmetica publică e simplă și nu are nevoie de morală. Costul social și economic al jocurilor de noroc în Anglia a fost estimat oficial la 1,05–1,77 miliarde de lire pe an (prețuri 2021–2022). Din care costuri directe pentru stat: 412,9 milioane — 167,3 milioane justiție penală, 119,5 milioane sănătate, 77 milioane șomaj și ajutoare, 49 milioane locuire.

Pe partea cealaltă a coloanei: 4 miliarde de lire pe an în taxe. Statul britanic nu face profit din suferință — face ordine din ceva ce oricum s-ar fi întâmplat, și își plătește din el propria factură. Un stat care ar fi interzis pariurile online ar fi avut aceleași costuri de sănătate și de justiție, fără cele 4 miliarde și fără cei 20.000 de oameni intervievați anual ca să știe măcar cât de mare e problema.

Ce nu spune articolul ăsta

Nu spune că reglementarea vindecă. Rata dependenței problematice (PGSI 8+) e de 2,4% dintre adulți și a rămas stabilă în ultimii trei ani, în ciuda reformelor. 47% dintre adulți au jucat ceva în ultimele patru săptămâni. Reglementarea a mutat banii, nu a micșorat populația afectată.

Nu spune nici că taxa pentru prevenție e suficientă: 100 de milioane pe an, față de o factură de 1,05–1,77 miliarde, înseamnă că industria acoperă undeva între 6% și 10% din pagubă. Restul îl plătește contribuabilul.

Nu spune că segmentul care crește cel mai repede e cel inofensiv — crește cu 13,1% exact partea online, iar sloturile, cel mai riscant produs, fac singure 4,2 miliarde. Guvernul a reacționat plafonând miza la 5 lire pe rotire pentru cei peste 25 de ani și la 2 lire pentru cei între 18 și 24.

Și nu spune că dublarea taxei la 40% e sigură. Industria avertizează cu cifre mari despre piața neagră, dar acele cifre sunt produse chiar de lobby-ul industriei și măsoară sume mizate, nu venit — ceea ce le umflă de câteva ori. Estimările independente pun piața ilegală la circa 800 de milioane de lire venit brut, față de 8 miliarde la operatorii legali: sub 9% din total. E o problemă reală, dar nu de mărimea la care e agitată.

Partea românească a socotelii

La noi nu problema legalizării e deschisă — jocurile online sunt legale și licențiate. Problema e verificarea. Curtea de Conturi a constatat, pentru perioada 2019–2023, diferențe de taxe de autorizare nedeclarate și neplătite de 78,8 milioane de lei (66,2 milioane din 2022 și 12,6 din 2023), plus 37,2 milioane accesorii calculate până la 20 decembrie 2024. Iar pe riscurile pe care ONJN nu le-a analizat deloc, diferențele potențiale ajung până la 1,8 miliarde de lei numai pentru 2023.

Constatarea care le explică pe toate celelalte: de la înființare, ONJN nu a monitorizat și nu a controlat niciodată activitatea organizatorilor de jocuri de noroc la distanță.

Britanicii au avut nevoie de o lege ca să mute licența acolo unde stă jucătorul. Noi avem deja licențele. Ne lipsește pasul următor, care nu costă o lege: să ne uităm în ele.

---

Editorial de BRAHARU MARIUS CONSTANTIN
Opinia autorului nu reprezintă o poziție a redacției. Datele citate provin de la UK Gambling Commission (statistici de industrie 2024–2025 și Gambling Survey for Great Britain 2025), Office for Budget Responsibility, House of Commons Library (Budget 2025: Gambling taxation), legislation.gov.uk (Gambling (Licensing and Advertising) Act 2014), Office for Health Improvement and Disparities (costul economic al jocurilor de noroc în Anglia, actualizare 2023), GOV.UK (taxa statutară și limitele de miză) și Curtea de Conturi a României (raport de audit privind controlul jocurilor de noroc).