Australia n-a interzis irigațiile în secetă. A plafonat extracția prin lege și a pus cota pe piață — 2.073 GL întorși la râuri și peste 4 miliarde de dolari tranzacționați în 12 luni

26 October 2026, 07:14 ms-redactie

SmartȘtiri

Când vine seceta, reflexul administrativ e același aproape peste tot: se interzice. Se interzice udatul, se dau amenzi, se trimit echipaje să verifice. Australia administrează cel mai capricios bazin agricol dintre țările bogate — Murray–Darling — și a ales altceva. N-a interzis irigațiile. A fixat prin lege cât se poate scoate în total din râuri și a lăsat fermierii să cumpere și să vândă între ei felii din acel total.

Mai întâi, corectura: nu s-a privatizat apa

Premisa care circulă — „Australia a privatizat râurile”, „a băgat apa la bursă” — e greșită, iar corectura face argumentul mai puternic, nu mai slab. Statul australian n-a vândut apa. A făcut trei lucruri, în ordinea asta: a separat dreptul de apă de titlul de proprietate pe teren (Water Act 2007); a fixat prin Basin Plan, intrat în lege în 2012, un plafon de extracție pentru fiecare zonă — 29 de zone de apă de suprafață și 80 de zone de apă subterană, 109 plafoane în total; și abia apoi a permis comerțul cu cote din plafon.

Ce se tranzacționează nu e apa, ci o felie dintr-un volum pe care autoritățile îl recalculează în fiecare an, în funcție de cât e în baraje. În anii secetoși, alocarea scade pentru toți deodată. Plafonul rămâne al statului; piața doar mută apa de la cine n-o folosește rentabil la cine o folosește.

Cifrele-cheie

109 plafoane de extracție stabilite prin Basin Plan 2012 — 29 pentru apa de suprafață, 80 pentru apa subterană (MDBA).
39.914 GL de drepturi de apă emise în Australia în 2021–22; bazinul Murray–Darling deține puțin sub jumătate (Bureau of Meteorology).
Peste 4 miliarde de dolari australieni tranzacționați în 2021–22: 3,95 miliarde pe drepturi permanente (9.253 tranzacții) și 392 de milioane pe alocări anuale (25.512 tranzacții).
8.111 GL de alocări anuale tranzacționate în 2021–22, un record; 94% din volumul de apă de suprafață s-a mutat în sudul bazinului (7.510 GL din 7.985 GL).
617 dolari/ML — prețul mediu al alocării în seceta din 2019–20, față de 67 de dolari/ML în 2021–22 (ABARES).
2.073,1 GL/an de apă de suprafață răscumpărată pentru râuri, la 30 iunie 2026, din ținta de 2.075 GL/an — a mai rămas o diferență de 8,6 GL/an (MDBA).
8,6 miliarde de dolari — valoarea brută a producției agricole irigate din bazin în 2017–18, din 17,7 miliarde la nivel național (ABS).
1 iulie 2026 — data de la care manipularea pieței apei și insider trading-ul sunt interzise prin lege (ACCC).

Aritmetica: plafonul plătit costă mai puțin decât plafonul vânat

Statul care interzice trebuie să urmărească: inspectori pe fiecare canal, amenzi, procese, dovada că cineva a pompat noaptea. Statul care plafonează și pune preț nu urmărește nimic — fermierul se autocontrolează, pentru că apa neconsumată e bani în buzunarul lui, nu un merit moral.

Se vede în prețuri. În seceta din 2019–20, alocarea s-a vândut în medie cu 617 dolari pe megalitru; în 2021–22, după ploi, cu 67 — de aproape zece ori mai ieftin, iar lunar de la 115 dolari în iulie 2021 la 9 dolari în iunie 2022. Semnalul ăsta face ce nu face nicio amendă: când apa e rară, ajunge la cine scoate cel mai mult din ea — livezi, viță, culturi permanente — iar cine ar fi semănat ceva cu marjă mică își vinde cota și încasează. Nicio comisie n-a decis asta.

Același mecanism a funcționat și la refacerea râurilor. În loc să exproprieze, statul a cumpărat înapoi dreptul de apă de la cine voia să vândă. La 30 iunie 2026 erau contractați 2.073,1 GL pe an din ținta de 2.075 — 99,6%, cu 8,6 GL rămași. O interdicție s-ar fi terminat în instanță. O cumpărare s-a terminat în contract.

Piața a primit paznic abia în 2026

Partea pe care Australia n-o pune pe afiș: piața a funcționat 14 ani fără reguli de conduită. Raportul ACCC din martie 2021 — 29 de recomandări, construit pe o bază de peste 8 milioane de tranzacții din 2012 încoace — a constatat că lipsea cadrul de reglementare normal pentru o piață de această dimensiune și că mulți utilizatori nu cred că piața e corectă. Interdicțiile pe manipularea prețului și pe insider trading au intrat în vigoare abia la 1 iulie 2026, cu ACCC în rol de arbitru.

Ce nu spune articolul ăsta

Că plafonul cu preț a salvat râurile. Nu l-a salvat. În martie 2023, la Menindee, pe Darling–Baaka, au murit, după estimarea raportului cerut de Chief Scientist al statului New South Wales, între 20 și 30 de milioane de pești — cauza imediată fiind lipsa oxigenului, pe fond de debite reduse, biomasă mare și căldură, iar regimul de curgere modificat și consumul de apă din nordul bazinului sunt indicate drept factori-cheie în degradarea calității apei.

A doua slăbiciune e la cifre, nu la retorică. Peste ținta de 2.075 GL, planul prevede încă 450 GL pe an pentru rezultate de mediu mai bune. Până la 30 iunie 2024 se recuperaseră, prin fondul dedicat de 1,775 miliarde de dolari deschis în 2014, 26 GL pe an. În februarie 2025, guvernele au mutat pe această țintă 78,2 GL din supra-recuperări de altundeva — contabilitate, nu apă nouă. Termenul legal e 31 decembrie 2027.

A treia: volatilitatea lovește pe cel mic. Cine are rezervă de bani cumpără la 617 dolari pe megalitru și trece seceta; cine n-are, nu seamănă. În 2019, pe Murray-ul victorian, alocarea a atins 996 de dolari pe megalitru. Plafonul cu preț distribuie apa eficient, nu echitabil — iar diferența dintre cele două se plătește în ferme vândute.

A patra: revizuirea Basin Plan din 2026, prima în 14 ani, a strâns aproape 2.500 de contribuții și n-a produs consens pe întrebarea centrală — cât mai trebuie recuperat într-un climat care se usucă.

Lecția nu e că piața salvează râurile. Lecția e mai îngustă și mai utilă: un plafon care se măsoară, se cotează și se răscumpără costă mai puțin și ține mai bine decât o interdicție pe care trebuie s-o fugărești. 2.073 de gigalitri s-au întors la râuri pe contracte, nu pe procese-verbale. România nu are nici plafonul, nici contractul.

Editorial de BRAHARU MARIUS CONSTANTIN
Opinia autorului nu reprezintă o poziție a redacției. Datele citate provin de la Murray–Darling Basin Authority, Bureau of Meteorology (Australian Water Markets Report 2021–22), ACCC (raportul final al anchetei pe piețele de apă, martie 2021, și comunicatul din 3 iulie 2026), ABARES (Water Market Outlook), Australian Bureau of Statistics, Biblioteca Parlamentului Australian și raportul Chief Scientist al statului New South Wales privind mortalitatea piscicolă de la Menindee.