Polonia a tras o dată. De atunci nu i-a mai intrat nicio dronă. România are legea de un an și jumătate și n-a tras niciodată
Marți, 8 septembrie, la ora 16:47, radarele au prins o dronă la 18 kilometri nord de Roman. Cu opt minute înainte, la 16:39, decolaseră de la baza Mihail Kogălniceanu două avioane F-18 spaniole. Iar cu încă nouă minute mai devreme, la 16:30, telefoanele din Iași, Suceava, Neamț, Botoșani și nordul Vasluiului sunau a RO-Alert. Drona a intrat, a zburat, a plecat. Ca de fiecare dată.
Nu e o știre nouă. Asta e problema.
Cifrele, una lângă alta
Un calcul publicat pe Contributors.ro, făcut pe incidentele raportate public, arată așa:
- România: circa 20 de incidente în 2023–2024, 13 în 2025 și 14 numai în primele cinci luni din 2026. Aproape 50 în total.
- Polonia: 2 incidente în 2023–2024, unul singur — dar major — în 2025, și zero în 2026.
Două țări în NATO, amândouă la marginea aceluiași război. La una intră drone de aproape trei ani. La cealaltă nu mai intră deloc.
Ce a făcut Polonia altfel
În septembrie 2025, peste douăzeci de drone rusești au intrat în spațiul aerian polonez într-o singură noapte. Polonia a doborât trei dintre ele — prima dată când NATO a deschis focul asupra unor aparate rusești de la începutul războiului — și a cerut consultări în baza articolului 4 din Tratatul Nord-Atlantic.
De atunci, în Polonia nu a mai intrat nicio dronă.
Nu e singura care a înțeles socoteala. Pe 14 august 2026, Letonia a doborât o dronă intrată în spațiul ei aerian, cu avioane aflate în misiune NATO de poliție aeriană. În aceeași zi, Finlanda a închis temporar traficul aerian și maritim în zone din estul Golfului Finic. Estonia, după ce trei avioane rusești i-au încălcat spațiul aerian douăsprezece minute, a cerut și ea consultări pe articolul 4.
Fiecare a făcut un gest care se vede. România a ridicat avioane și a trimis mesaje pe telefoane.
Legea există. De un an și jumătate.
Și aici e partea care doare cel mai tare, pentru că nu ne mai putem ascunde după „nu avem cadru legal”.
- 19 mai 2025 — se promulgă legea care permite doborârea aeronavelor și dronelor intrate neautorizat în spațiul aerian național.
- 4 iulie 2025 — Ministerul Apărării emite ordinul cu procedurile pentru drone.
- 25 septembrie 2025 — CSAT stabilește cine dă ordinul: pentru drone, comandantul militar al misiunii. Nu ministrul, nu președintele, nu o ședință. Comandantul misiunii, pe loc.
Avem legea. Avem procedura. Avem cine să decidă. Avem avioane — ale noastre și ale aliaților. Și avem, de aproape un an, tot ce ne lipsea când spuneam că ne lipsește ceva.
Nu s-a tras niciodată.
Ce înțelege partea cealaltă
O dronă care intră și iese nevătămată nu e doar o dronă. E o măsurătoare. Cineva, undeva, notează cât timp i-a luat radarului să vadă, cât i-a luat avionului să ajungă, și ce s-a întâmplat la final. Când răspunsul e „nimic”, măsurătoarea se repetă. Mai adânc, mai des, mai aproape de oameni.
Polonia a răspuns o dată la întrebarea asta. Nu a mai fost întrebată.
Noi am fost întrebați de aproape cincizeci de ori, și de fiecare dată am răspuns la fel: un mesaj pe telefon, doi piloți în aer și un comunicat. Mesajul RO-Alert nu e apărare. E o înștiințare că apărarea nu se întâmplă.
Ce nu spune articolul ăsta
Un editorial care nu-și arată și partea slabă nu e editorial, e lozincă. Așa că:
Cifrele nu sunt statistică oficială. Sunt o numărătoare a incidentelor raportate public, făcută de un autor, nu un document al MApN. Ordinul de mărime e clar și diferența e uriașă, dar cifra exactă poate fi discutată.
A doborî o dronă nu e gratis. Ce cade, cade peste ceva. Peste o casă, peste un sat, peste o școală. O dronă lăsată să treacă peste câmp poate face mai puțin rău decât una doborâtă deasupra unui oraș. Prudența comandantului nu e automat lașitate — uneori e exact meseria lui.
Geografia nu e aceeași. România are o graniță lungă cu Ucraina și Delta chiar în calea rutelor de atac spre porturile dunărene. Polonia nu are Reni și Ismail la câțiva kilometri peste apă. O comparație corectă trebuie să spună și asta.
Zero în Polonia poate avea și alte cauze. Poate că rutele s-au mutat, poate că ținta e altundeva. Nu putem demonstra că doborârea din 2025 e singurul motiv. Putem doar constata că, după ea, incidentele s-au oprit.
Rămâne însă un lucru pe care nimic din toate astea nu-l explică: de ce avem de un an și jumătate o lege pe care n-am folosit-o niciodată. Legea aia nu s-a scris ca să stea în Monitorul Oficial. S-a scris pentru o seară ca cea de marți, la 16:47, la 18 kilometri de Roman.
Editorial de BRAHARU MARIUS CONSTANTIN
Opinia autorului nu reprezintă o poziție a redacției. Datele despre incidentul din 8 septembrie 2026 provin din comunicatul Ministerului Apărării Naționale, preluat de Agerpres. Cronologia legislativă provine din relatările privind promulgarea legii din 19 mai 2025 și din decizia CSAT din 25 septembrie 2025. Numărătoarea incidentelor aparține unei analize publicate pe Contributors.ro și nu constituie statistică oficială.