Inflația a scăzut de la 10,4% la 6,2% în două luni. Rămâne cea mai mare din UE
Institutul Național de Statistică a anunțat că rata anuală a inflației a coborât la 6,2% în august, de la 8,16% în iulie. În două luni, scăderea e de peste patru puncte procentuale. E o mișcare bruscă și e reală.
Premierul Ilie Bolojan a prezentat cifra ca pe dovada că ajustarea fiscală începe să dea roade, alături de alte două date exacte: deficitul bugetar a scăzut cu 37% în primele șapte luni ale anului, ajungând la 2,34% din PIB, iar investițiile publice au crescut cu 15 miliarde de lei, adică aproape 24%.
Am verificat fiecare cifră. Toate sunt corecte.
Problema nu e cu ce s-a spus. E cu ce nu s-a spus.
Suntem ultimii din Uniunea Europeană
Inflația de 6,2% e, în același timp, cea mai mare din Uniunea Europeană.
Scăderea e reală, dar punctul de plecare era foarte sus. Iar în clasamentul european nu ne-am mișcat de pe ultimul loc. Media zonei euro se învârte în jurul a 2%, adică de trei ori mai puțin.
Asta explică și de ce, așa cum recunoaște și premierul, „pentru cei mai mulți români rezultatele nu se simt încă”. Nu e o chestiune de percepție. Prețurile cresc în continuare mai repede la noi decât oriunde altundeva în Uniune.
Cifra care e adevărată și pe care puțini o înțeleg
Cea mai dură frază din declarație e și cea mai corectă: aproape jumătate din deficitul de anul acesta, în jur de 3% din PIB, înseamnă numai dobânzi.
Iată aritmetica din spate.
Dobânzile la datoria publică costă România, în 2026, 60,8 miliarde de lei. E dublu față de 2023. În cinci ani au crescut de trei ori și jumătate. Suma depășește bugetul întregii Armate.
La un produs intern brut de circa 2.040 de miliarde de lei, cele 60,8 miliarde înseamnă aproximativ 3% din PIB. Iar deficitul țintit pentru anul acesta e 6,2% din PIB. Deci da: aproape jumătate din gaură sunt doar dobânzi, înainte de orice cheltuială cu sănătatea, educația sau drumurile.
Există și o cifră care spune totul despre cât ne costă neîncrederea piețelor: România se împrumută pe zece ani la o dobândă de 7,38% — aproape dublu față de Grecia sau Bulgaria, deși avem o datorie raportată la PIB mai mică decât a lor.
Iar datoria publică a trecut de 60% din PIB, pragul de la care regulile europene devin mai aspre.
Cine vorbește contează
Declarația nu e un raport de activitate obișnuit. Fraza „misiunea esențială a viitorului Guvern” nu e o figură de stil.
De zile bune, presa scrie că Ilie Bolojan își pregătește demisia din funcția de premier. Textul pe care îl citim e, în bună măsură, un bilanț de plecare — scris de cineva care își apără moștenirea înainte să iasă pe ușă.
Asta nu face cifrele false. Le face doar alese. Orice om care pleacă își alege cifrele care îl arată bine, și n-are nimic ilegal în asta. Dar cititorul merită să știe în ce context i se servesc.
Ce nu spune articolul ăsta
Nu spune că ajustarea n-a funcționat. A funcționat, iar cifrele o arată. Un deficit redus cu 37% într-un an nu e o iluzie statistică.
Nu spune nici că inflația mare e vina acestui guvern. O bună parte din ea vine din scumpirea energiei și din creșterile de taxe făcute chiar pentru a reduce deficitul — adică din același tratament care a dat rezultatele bune. Cele două se plătesc una pe alta.
Nu spune că dobânzile sunt vina cuiva anume. Sunt factura unor ani de deficite, acumulată de guverne succesive, de culori diferite.
Și nu prezice nimic. Dacă scăderea inflației continuă în același ritm sau se oprește depinde de prețul energiei, de cursul leului și de ce face următorul guvern. Oricine îți spune azi cu certitudine cum va fi în primăvară îți vinde ceva.
MCB
Surse: Institutul Național de Statistică (comunicat privind rata inflației în august 2026); Ministerul Finanțelor (execuția bugetară la șapte luni); bugetul de stat pe 2026 privind cheltuielile cu dobânzile; date privind randamentele titlurilor de stat și datoria publică.