Portugalia n-a legalizat drogurile. Le-a scos din instanță — și de 25 de ani plătește mai puțin

Acum 25 de ani, Portugalia avea cea mai mare rată de infectare cu HIV printre consumatorii de droguri injectabile din toată Europa. Peste 40% din deținuții condamnați erau acolo pentru droguri. Statul cheltuia o avere ca să țină în pușcărie oameni bolnavi. Și atunci a făcut ceva ce nimeni nu mai făcuse: a spus că a consuma droguri nu mai e infracțiune. Nu pentru că i s-a făcut milă. Pentru că socoteala nu mai ieșea.

Ce a făcut, mai exact

Legea 30/2000 a intrat în vigoare la 1 iulie 2001. Regula ei e simplă și des înțeleasă greșit: dacă ești prins cu o cantitate care nu depășește doza pentru zece zile — indiferent de drog, de la canabis la heroină — nu mai mergi în fața judecătorului. Mergi în fața unei comisii. Peste zece zile de doză, ești traficant și intri direct pe mâna procurorului.

Traficul a rămas infracțiune. Producția a rămas infracțiune. Vânzarea a rămas infracțiune. Nimeni nu a legalizat nimic în Portugalia. S-a scos din Codul Penal un singur lucru: faptul că ai droguri asupra ta pentru tine.

În locul instanței, portughezii au inventat Comisiile pentru Descurajarea Dependenței de Droguri — câte una în fiecare din cele 18 districte. Fiecare are trei membri, numiți de Ministerul Justiției și de cel al Sănătății: un jurist și doi oameni din zona medicală și socială. Nu dau ani de închisoare. Pot da avertisment, amendă între 25 și 150 de euro, interdicție de a merge în anumite locuri, obligația de a se prezenta periodic undeva, suspendarea unei licențe profesionale sau a permisului de armă.

Și aici e amănuntul care spune tot despre logica lor: dacă omul e declarat dependent, comisia nu îl amendează. Nu are sens să iei bani de la un om care nu are bani și care, ca să facă rost de ei, o să fure. Îl trimit la tratament. Amenda e pentru consumatorul ocazional, nu pentru bolnav.

Ce a ieșit din asta

Cifrele sunt publice și verificabile, și sunt printre cele mai spectaculoase din politicile publice europene:

• SIDA la consumatorii care își injectează droguri: 518 diagnostice în anul 2000. 13 în 2019.
• Infecții HIV noi puse pe seama injectării: 1.287 în 2001. 16 în 2019. În 2001 Portugalia, cu 2% din populația Uniunii Europene, aduna peste jumătate din toate cazurile de HIV prin injectare din UE.
• Populația din penitenciare condamnată pentru droguri: peste 40% în 2001. 15,7% în 2019 — sub media europeană de 18%.
• Decese cauzate de droguri: în 2019 Portugalia raporta 6 la un milion de adulți. Media Uniunii Europene în același an: 23,7. Estimarea europeană pentru 2023: 24,7 la un milion.
• Tratament de substituție: de la 6.040 de persoane în 2000 la peste 25.000 în 2008. Astăzi, peste jumătate dintre consumatorii problematici de opiacee din Portugalia sunt într-o formă de tratament — puțin peste media europeană.

Asta e aritmetica. Un deținut costă statul zilnic. Un pacient în tratament de substituție costă mai puțin, muncește, plătește contribuții și nu sparge mașini ca să facă rost de doză. Portugalia n-a devenit mai bună la suflet în anul 2000. A calculat.

Ce nu spune articolul ăsta

Un editorial care nu-și arată și partea slabă nu e editorial, e reclamă. Așa că iată partea slabă, tot pe cifre:

Sistemul a înghețat în anii ’90. A fost construit ca răspuns la o epidemie de heroină și HIV, și a rămas acolo. Piața s-a mutat pe cocaină și crack, iar Portugalia nici măcar nu a estimat separat consumul de crack până în 2023. În 2023, cocaina era implicată în 65% dintre decesele prin supradoză din Portugalia — cea mai mare proporție raportată din Europa.

Banii au dispărut. După criza din 2011 și programul cu troica, cheltuiala publică de sănătate a scăzut ani la rând. Serviciile de reducere a riscurilor au rămas pe umerii unor ONG-uri finanțate din doi în doi ani. Există câte o singură cameră de consum supravegheat la Lisabona și la Porto. Reorganizarea instituției din ianuarie 2024 a schimbat sigla și a păstrat structura.

Comisiile își pierd timpul. În 2022, 71% din dosarele deschise de comisii erau pentru canabis, iar aproape trei sferturi dintre acei oameni erau clasificați ca neproblematici. Adică aparatul construit pentru heroinomani se ocupă în cea mai mare parte de tineri cu iarbă în buzunar.

Și oamenii din Porto se plâng. În 2023, presa internațională a documentat nemulțumirea locuitorilor din zone unde consumul se vede pe stradă. Nu e o obiecție de neglijat. Un model care funcționează statistic poate funcționa prost pe strada ta.

Ce ne privește pe noi

Lecția portugheză nu e „hai să dăm drumul la droguri”. E o lecție de contabilitate publică: fiecare dependent pe care statul nu-l cunoaște e o cheltuială care se plătește oricum — la Poliție, la Urgențe, la penitenciar, la asistență socială — doar că se plătește mai scump și mai târziu. Statul portughez a decis că preferă să știe cine sunt oamenii ăștia, unde stau și de ce au nevoie, decât să-i vâneze.

La fel ca elvețienii cu heroina pe rețetă, portughezii n-au fost mai îngăduitori. Au fost mai atenți la factură.

---

Editorial de BRAHARU MARIUS CONSTANTIN
Opinia autorului nu reprezintă o poziție a redacției. Datele citate provin de la Agenția Uniunii Europene pentru Droguri (EUDA), din rapoartele oficiale portugheze privind comisiile de descurajare și din literatura de specialitate publicată pe marginea Legii 30/2000.