Mexicul n-a interzis sucul dulce. I-a pus un peso pe litru în 2014 și a triplat cota în 2026 — 40 de miliarde de pesos în șapte luni

În 2012, înainte de taxă, 32,4% dintre adulții mexicani erau obezi, iar împreună cu supraponderalii treceau de 71%. Soluția cu cel mai mare randament politic era interdicția: scoți sucul din școli, din automate, din spitale, dai un comunicat și pari că ai rezolvat. Mexicul a făcut altceva. A pus un peso pe fiecare litru de băutură cu zahăr adăugat și a lăsat produsul pe raft. În primele șapte luni din 2026, acciza aceea a adus la buget 40.055,9 milioane de pesos — aproximativ unul din zece pesos încasați de statul mexican din accize.

Mexicul n-a taxat zahărul. A taxat litrul

Premisa cu care circulă povestea la noi e greșită și merită corectată, pentru că din ea decurge tot restul. Mexicul nu are o taxă pe zahăr. Are o cotă fixă pe volum: de la 1 ianuarie 2014, un peso pe litru de băutură cu zahăr adăugat, indiferent dacă litrul acela are 6 grame de zahăr la 100 ml sau 12. Pentru producător, asta înseamnă că reformularea nu aduce nimic — dacă tai zahărul la jumătate, plătești exact la fel.

Corectura face argumentul mai puternic, nu mai slab. Dovada cea mai curată a venit în 2026: prin decretul publicat în Diario Oficial de la Federación pe 7 noiembrie 2025, Mexicul a ridicat cota la 3,0818 pesos pe litru și a introdus o cotă nouă, de 1,50 pesos pe litru, pe băuturile cu îndulcitori adăugați — adică exact pe produsele „zero zahăr”, care până atunci nu intrau în taxă. Un instrument de sănătate ar fi premiat varianta fără zahăr. Un instrument de venit o taxează și pe ea. Mexicul a recunoscut, prin lege, ce are în mână.

Cifrele-cheie

• cota pe zahăr adăugat: 1 peso/litru (2014) → 1,17 (2018) → 1,6451 (2025) → 3,0818 pesos/litru (2026);
• cotă nouă din 2026: 1,50 pesos/litru pe băuturile cu îndulcitori adăugați, inclusiv cele „zero zahăr”;
• cumpărăturile de băuturi taxate: −7,6% între 2011 și 2014, cu scăderea cea mai mare la gospodăriile sărace din orașe;
• aproximativ 82% din taxă s-a transferat în prețul de la raft;
• greutatea taxei în prețul final, înainte de majorare: 5,3%;
• încasări oficiale: 25.908 milioane de pesos în 2018; 9.604,1 milioane în trimestrul I din 2025; 40.055,9 milioane în ianuarie–iulie 2026;
• iulie 2026 luat separat: 7.286,5 milioane de pesos, față de 3.690 milioane în iulie 2025;
• obezitate la adulții de peste 20 de ani: 32,4% în 2012 → 36,9% în 2022; supraponderali plus obezi: 75,2% în 2022;
• locuri de muncă pierdute în industria băuturilor: niciunul identificat în evaluările oficiale.

Aritmetica: cota a crescut cu 87%, încasarea cu 64%

Asta e partea care contează pentru un buget. Între 2025 și 2026, cota pe zahăr adăugat a crescut cu aproximativ 87% — de la 1,6451 la 3,0818 pesos pe litru — și pe lângă ea s-a adăugat o categorie complet nouă, cea cu îndulcitori. Dacă volumul ar fi rămas neschimbat, încasarea ar fi trebuit să crească cu mai mult de 87%. A crescut cu 64,3% față de aceeași perioadă din 2025. Diferența e volumul: s-au declarat mai puțini litri.

Pentru teza seriei, ambele capete ale cifrei sunt bune: statul încasează mai mult, iar consumul declarat scade — și nimeni nu a trebuit urmărit, amendat sau confiscat pentru asta. Nu există poliție a sucului, nici dosare penale pentru băuturi carbogazoase. Costul de administrare e o linie în declarația producătorului, nu un aparat de control. Un stat care interzice plătește inspectori, confiscări și procese; un stat care cunoaște problema și o trece prin casa de marcat încasează.

Ce nu spune articolul ăsta

Partea slabă a modelului mexican e tot pe cifre, și e serioasă. Obezitatea nu s-a oprit: la adulți a urcat de la 32,4% în 2012, înainte de taxă, la 36,9% în 2022, iar supraponderalii și obezii împreună au ajuns la 75,2%. Taxa a mutat consumul, nu a oprit epidemia. Cine o vinde ca tratament vinde mai mult decât are.

Al doilea minus: taxa s-a stins singură. Pesoul din 2014 ajunsese să cântărească 5,3% din prețul final al băuturii. Ca să conteze din nou, a fost nevoie de doisprezece ani și de o aproape dublare a cotei. O taxă care nu se indexează automat e o taxă cu dată de expirare, iar între timp efectul de descurajare dispare în inflație.

Al treilea: efectul e regresiv prin construcție. Scăderea cea mai mare a cumpărăturilor a fost la gospodăriile sărace din orașe. În sănătate publică, propoziția asta se citește ca un succes; în buget, spusă invers, sună altfel — cel mai mult au plătit cei care aveau cel mai puțin. Iar doar circa 82% din taxă a ajuns efectiv în preț, deci o parte din semnal nu a ajuns niciodată la cumpărător.

De ce contează pentru România

România are deja instrumentul și, pe hârtie, l-a construit mai bine decât Mexicul. Acciza pe băuturi nealcoolice cu zahăr adăugat are praguri: 44 de lei pe hectolitru pentru conținut între 5 și 8 grame de zahăr la 100 ml și 66 de lei pe hectolitru pentru peste 8 grame — nivelurile în vigoare de la 1 august 2025, după modificarea anexei din Codul fiscal prin Legea 141/2025.

Pragul e toată diferența dintre o taxă care aduce bani și o taxă care schimbă rețeta: un producător care coboară sub 5 grame la 100 ml nu plătește nimic, deci are un motiv aritmetic să reformuleze. În Mexic, același producător nu are niciunul — de aceea statul de acolo taxează din 2026 și varianta fără zahăr, ca să nu piardă venitul.

Întrebarea serioasă pentru România nu e, deci, dacă taxa e bună. E dacă pragurile sunt verificate la raft și indexate anual. Altfel se stinge exact ca pesoul din 2014, și vom avea în zece ani aceeași discuție despre dublarea ei.

---

Editorial de BRAHARU MARIUS CONSTANTIN
Opinia autorului nu reprezintă o poziție a redacției. Datele citate provin de la Institutul Național de Sănătate Publică din Mexic (INSP) și ancheta ENSANUT 2022, publicată în Salud Pública de México; Centro de Estudios de las Finanzas Públicas al Camerei Deputaților din Mexic; Legea IEPS, modificată prin decretul din Diario Oficial de la Federación de 7 noiembrie 2025; datele de încasare ale Secretaría de Hacienda y Crédito Público pentru ianuarie–iulie 2026; Centro de Investigación Económica y Presupuestaria (date SHCP pentru 2018); și ANAF, pentru nivelurile accizelor nearmonizate din Legea 227/2015, modificată prin Legea 141/2025.